Stai să vez șe întâmplare: uica Nielu, mânșe-l buba,
S-o fost dus în croazieră în Băhamas șî Ãruba.
C-o vindut niscai pămânce pân Buchin șî Vârșiorova
Ș-o aflat nevastă faină dân Republica Moldova.

O fătucă ’naltă, bălă șe-ș dăgea cu ochii roată,
Cinerică șî becheră d-ai fi zâs că i-i nepoată.
Da’ l-o vrut pă uica nostru, baș dân dragoste, băsancă,
Șî-l iubeșce dă să frânje pântru contu lui dân bancă.

Ș-or suit ei pă văporu ăla mare cât un munce
Că na Nielu dă uimire ș-o fost dat cu palma-n frunce:
- Fir-ar naibii măgăoaia, spune tu, mă Anișoara,
Că-i măi mare ca șpitariu dî la noi dân Cimișoara!

Când ne-ntoarșem iar acasă tră’ să spunem la tot natu
Că o fost atât dă mare dă-ț închepe-n el tot satu.
Șî-i ca Raiu dî la Domnu, fi’ncă are mulce șpirturi,
Beutură pă d-a fecea în v-o douăzăși dă birturi!

Ș-uice-așa că uica nostru s-o zoitat dă Anișoara
Ș-o beut tăman ca rușî, dă gimneața până sara.
Până când după o vreme s-o-ntâlnit cu ea la masă
Ca să-ș măi aduc-amince că avea muiere-n casă.

O-nșercat el ca să fugă, numa ea o fost atentă:
- Ia adu-m un pliculeț, d-ăla mic cu ceai dă mentă!
- Mintenaș, țuca-ce-ar Nielu, stai șî vezî-ț tu dă șină
Că-ț aduc într-o clipită o șcătulă verge, plină!

Ș-o plecat uichițu nostru pă socacu lor ăl mare,
O loat șcătula-ntragă ș-o-ngesat-o-n pozonare.
Numa când să să întoarcă, stai să vez numa geochiu:
O uiagă d-a dă votcă i-o făcut frumos, cu ochiu!

N-o putut să măi târpească, s-o-njupit dă prima oară
Da’ s-o-mpegicat d-o toblă ș-o căzut într-o butoară.
O butoară d-aia mică șî în marjine cu-o toartă
Unge lumea să înmoaie. Plină ochi cu apă fiartă.

Șe să poată să măi iesă, că ș-o dat d-a curincapu
Șî zbiera prăcum vițălu cân îl gușuie căsapu.
S-o astrâns potop dă oamini șî l-or scos cu chiu cu vaiu,
Iar pă bugigăii-ăi albii o-nșeput să-i cură ceaiu.

- Măi bărbati, măi bărbati, l-o luat atunși muierea,
Ti loviș atât di tari că io cred că ți-ai spart fierea!
- Da dă unge, ia ce uită la butoară cum miroasă,
Tu nu vez’ cum îș ie lumea ceai dă mentă pântru-acasă?