Dacă-ai veni,
ți-aș cere să-mi aduci clipa,
și anotimpurile să le iei cu tine,
să le descânt cu ierburile toamnei,
crescute în fiecare an la tâmpla ta.
Nu mai am loc în mine să păstrez
culorile nopților, și nici amurgurile
risipite înduioșător în lacrimi.
Vino,
și-am să-ți topesc zăpezile, am să-ți sărut
ultima clipă, plângându-ți în poală,
iubindu-te ghemuită sub palmele tale.
Nici nu vei știi, că vom dansa cu timpul de mână,
și vom strânge sub pleoapele noastre,
toamnă după toamnă.
Dacă-ai veni,
te-aș aștepta la fiecare răscruce,
c-o fărâmă de cer, cu o mare de dor.




28 februarie 2010