Totul pe dos

Cu cât n-avem, cu-atât ne batem joc.
Noi dăm constant cu tifla la noroc.
Îl ocolim luând-o pe departe
Și protestăm mereu cerând de toate.

Se miră toți acei care ne văd
Și care știu ce-nseamnă să trăiești.
E adevărul crud, nu sunt povești,
Cu gura mare-n veci n-o să răzbești.

Ești mituit de cei ce vor să taci
Și astfel ei își văd de bunăstare,
Iar tu faci "ciocul mic" din gura mare,
Pierzând, mereu, ocazia să te refaci.

Așa se duce-o altă perioadă
Ce-ar fi putut să fie de succes,
Iar tu, ronțăitor de firmituri,
La bunăstare n-ai să ai acces.

Obișnuit „să ți se dea ceva”
N-ai înțeles că trebuia „să-ți dai”,
Așa că-n starea asta o să stai,
Până pe dos iar lumea s-o schimba.

19 apr. 1997