pãºesc dintr-o odaie în alta
în nesfârºita casã
a raiului tãu
deretic darurile tale
cu mâini sticloase ºi pure
ºi-þi pregãtesc cina
din miejii primãverii
mireasma-þi sunt!
culcuºul þi-l fac rug
în ruga de tine
***

de ce uneori
îþi apar ca o extraterestrã
la tine în ferestrã?
numai pentru cã eu
desluºesc în numele tãu
prenumele lui Dumnezeu?
un eºafod pentru ereticã, te rog!
***

nu mi-e teamã
de ochiul negru pândind
el nu are forward
spaima mea
sunt cuvintele mele
ele iubesc! ele ucid!
***

tu nu alerga nebunia
soldatului de la Marathon.
acum existã cutia neagrã
în care memorez
ruperile norilor tãi
designul lavei tale
aisbergurile marilor scufundãri
o voi deschide
la strigãtul tãu:
- m-a învins iubirea!
***





cum îþi bãtea inima
ºi ningea afarã
încercam sã nu mã gândesc
la tine
încercam sã nu te vãd
doar sângele þi-l transcriam
dupã canoanele prozodiei
în rima mea perfectã
la piatra filozofalã: iubire
***

Uitã!
nu e decât un februarie
ºi flacãra lumânãrii lui
a gãsit pentru o clipã
leagãnul luminii
dintre noi.
***

o noapte de jazz
în sania deasupra oraºului
doi disperaþi
de fericirea rostirii
aceluiaºi cuvânt
***

ºtii cã Narcis a murit
pentru cã a vrut
sã fie un chip unic?
cel din apã
avea în privire
spaima de pãrãsire...
crezi cã voi suporta
dublarea însingurãrii?
***

te privesc
în amintirea vie
a înºelãrilor tale
defuncte oglinzi
acum umbre ciudate
s-au uscat visele lor
te privesc
ºi aripile sufletului
fluturã noi oglinzi
în care uitarea
e reflexia ta.