Ai plecat, de nu te-am legat cu sfoară,
Ai plecat firesc pe ușă, în viesparul de afară
În tramvai înghesuită, cu servieta-n subțioară
Nu te mai gândești la mine nici o iotă, nici o doară

Năucit privesc oglinda și mă oglindesc năuc
Iarăși am pierdut o fată și-s mai singur ca un cuc
Florile ce ti le luasem nu mai știu cum să le-arunc
Și-s atât de disperat că și strofele le-ncurc.

Așez patul și cearșaful, pernele le-arunc afară
Dar degeaba că parfumu-ți nu mai iese, stă în nară
Þi-aș cânta o serenadă de n-aș ști, fără-ndoială
Că m-ai da de un perete cu reverul de chitară.

Stau mai bine-n hruba mea, fără sex, fără cucuie
Fără să mă zvârcolesc „oare iarăși întârzie?”
Dar mi-e casa'tât de goală, viața este amăruie
Și aș vrea să te întorci, aducând vraja-ți căpruie