O dzî dă vară

Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane ...

Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc

Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!

Bace noapcea după ușă ,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.

N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!

Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei ,
Umbra lunii care creșce!

Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane ...