mă sprijineam aiurea de-o noapte
noaptea aceea de care m-am îndrăgostit
căutând ultima sticlă de votcă din oraș

am vrut să mă învelesc cu negrul ei gol
s-a ferit s-a făcut ghem într-o gaură
de lumină mi-a pus piedică și mi-a
zvârlit o palmă grea peste coaste

că m-am trezit lipit de asfalt
mi-am lăsat și pielea acolo
și carnea și oasele

era la doi pași de mine și m-am dus
s-o trag suav de urechi
o vedeam o știam era ea cine dracu alta
cu fusta ei de tafta peste genunchi
bluza ei cărămizie ghetuțele din carrefour
fularul șapca pe dreapta buzele întredeschise

când s-o ating mă apropiasem atât de mult
că abia o mai vedeam m-a simțit
s-a ascuns după colț pe griviței spânzurată
pe unicul felinar stins să-și trăiască
în liniște orgasmul de dimineață

m-am dezmeticit bine am intrat în
pământ la grozăvești m-am dus departe
în timp să vorbesc cu limba mare să mă plâng
e curvă frate m-a înșelat m-a lovit am văzut-o
lipită de lună
gemete urlete plăcere

în audiență
n-a mai fost timp
cineva toca minute la greu