Soarele a implodat atunci
la marginea griului
când nesomnul făcea diferența
între noaptea și ziua orașului

aveam unde pune piciorul, de tălpile lipsă,
de liniștea nevrotică a străzii și
era devreme după fiecare bloc

cilifonic, săditoare de urme se loveau de borduri

centrul urbei se golise de lumea
ce o zăreai ca pe anamorfoza unui râu,
din aval în amonte răsturnat șerpuind

toată așezarea duhnea sufocant,
deși se golea de vieți cu alt sens
cu alt nume

orașul care-l locuiam cu niște drosofile
de urme în asemănătoare căutări