Cad stele pe nuferii din lacuri,
Cu pasi de clipe trece-o adiere.
Cu vârfurile împlântate'n veacuri,
Dorm plopii subt sumane de tacere.


Dorm drumurile'n colb,de mers trudite.
Dulău de pază-i focul dela stână.
Fântâna între urme de copite,
Stă moțăind cu ciutura în mână.


Dorm florile cu gene lungi pe câmpuri,
Dorm satele pe laiți tari de muncă.
Sonor sunând din piedici în răstimpuri,
Pasc caii negri noaptea depe luncă.


E-o liniște că'ncepi s'auzi trecutul,
Foșnind adânc în inimă și' grâie.
Se'nchină cerul și sărută lutul,
Cernând din Calea Robilor tămâie.


Uiți tot ce-a fost și te-a durut odată,
Din nou ești zdravăn și din nou ți-i bine,
Când lângă viața ta îngenunchiată,
O salcie se roagă pentru tine.


Cu șervet ud ștergându-te de rele,
Pârâul te dezmiardă cu răcoare,
Când luna capul tuns până la piele
Și-l culcă'n poala munților din zare.