poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-17 | |
Oricum ar fi la nimeni roata nu se mai întoarce.
Nu revenim nicicum de unde am plecat. Se duce totul numai înainte. Din toate numai timpul e veșnic important. Se spulberă ce este praf indubitabil, Iar norul zboară aiurea dus de vânt. Ne-ndepărtăm direct, tăcuți și implacabil, Spre capătul de drum descris într-un cuvânt. O singură dilemă mai vrea să aibă nume. Va fi pământ, sau apă, poate fum? Nu poți să știi ce-n urmă va rămâne, Nici cum va fi la capătul de drum. Compar ce-nseamnă-n viață-aceste toate. Le cântăresc prin prisma celui ce e viu. Nu mai contează când n-o să mai fiu, Nici unde drumul, după-o să mă poarte. Să fii pământ? Suprema inerție. Imobilismul greu și-atât de apăsat. Fără lumină, fără poezie Și sigur singur veșnic, tăcut și nemișcat. Să pleci cu apa pribegind năvalnic, Ca valul, sau ca prundul călător. Un „ Robinson” de după, singuratic, Visând întoarcerea din mările de dor. Sau poate fum ușor, desprins de toate, Să-nvălui ridicându-te la cer, Din altă perspectivă - acele toate, Ce-au fost și după n-or mai fi mister… Oricum va fi, afla-vom numai după, Când granița vom trece – însingurați. Va mai conta dacă în aer, apă, Sau în pământ pleca-vom ambalați?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate