Încet, încet, se stinge cerul
Și stelele își pierd misterul,
Îți voi lăsa pe mal inelul
Iar dacă pleci pe pod...drapelul.

Tot ce n-a fost nu va mai fi
Și tot ce-a fost se va jertfi
În ziua nopților pustii
De adorabile stafii.

E timpul să-nțeleg ce-am vrut
Ce am greșit, ce am pierdut,
Cine m-a doborât pe drum
De ce acum e totul scrum.
..........................
A fost cândva un val ciudat
Un visător neinspirat
Nici prea micuț nici prea înalt
Dar sigur chior ca un pirat.

El a răpit deci din greșeală
Bruneta...blondă și banală
Cu un IQ amețitor
Ascuns cu grijă sub decor.

Și furios și necăjit
S-a dus pe malul părăsit
S-a spovedit și s-a rugat,
Dar mai întâi s-a îmbătat.
(Din vino veritas citat)

Iar mai târziu în asfințit
Când era deja răstignit
Un albatros adus de vânt
Părea pe cer un val zburând.
..........................
V-am spus povestea valului,
Sfârșit în preajma farului
Pe povârnișul malului
Aflat la poarta raiului...

P.S.
Te las cu bine gând frumos
Rămâi ascuns în mâlul gros
Iar dacă ploaia va sosi
Mă vei striga și voi veni.