Nu-ți doresc să ai ceva de-a face
Cu un sclerozat bătrân, nebun...
Nu-l lua în seamă, dă-i doar pace
Ca să-ți poți vedea de al tău drum.

De-i spui o vorbă bună, de-i zâmbești,
Te crede-a lui păpușă, slugă,
Și ca răsplată-ndat‘o să primești
O-njurătură... nu prea lungă.

N-a spus o dată-n viață "mulțumesc"
Celui ce-a fost cu el amabil,
Nicicum "mă iartă" în grai omenesc
Nu-și cere scuze,-i detestabil.

De ești sărac și ai papucii rupți,
De porți cumva un ceas pe mână,
Striga-va-n gura mare, cum la nunți
Doar stolnicul, de unul, strigă...

Va spune, că-ai lui erau papucii,
Al lui ceasul de pe-a ta mână;
Minciuni și-njurii îi sunt refugii
Pentru credința lui... păgână.

Să ierte Domnul nebunia lui,
Nevinovat este nebunul;
Ferește Doamne inima oricui
De nebunia rea ca fumul.