Botezarea pisicilor e o afacere dificilă,
Nu-i doar, așa, în vacanță, una din glume;
Mă veți crede dintâi, desigur, smintilă,
De-aș spune că pisicii îi trebuie DIFERITE TREI NUME.
Primul, pentru uzul familiei, potrivit rânduielii,
Precum Peter, Augustus, Alonso sau cum e
Victor sau Jonathan, George sau Bill Bailey -
Toți și-ar dori - de purtat - așa nume.
Sunt și nume un pic mai bizare, cu son de șerbet,
De bărbați și de dame de lume:
Precum Platon, Electra, Demeter, Ahmet -
Căci toți și-ar dori - de purtat - așa nume.
Dar, vă spun, pisicii îi trebuie un nume particular,
Dintre cele ciudate și fine,
Altfel cum și-ar mai ține coada perpendicular,
Și-ar înfoia mustața și ar fi mândră de sine?
Ei, nume dintr-astea pot să vă dau cu duzina,
Ca Munkustrap, Quajo sau Coricopat,
Precum Jellylorum sau Bombalurina -
Nume ce rar vreun cotoi le-a purtat.
Dar peste toate-i un nume lăsat la urmă taman,
Iar numele acela în veci nu-l veți ghici;
Un nume pe care nu-l află nici un studiu uman,
Doar MOTANUL SINGUR ÎL ȘTIE și nu-l va dezvălui.
Când zăriți vreo pisică pierdută în meditație
Să știți că motivul e același mereu și anume:
Mintea sa e cufundată-n sacra contemplație
A gândului la gândul la gândul la propriu-i nume:
Inefabilul efabil
Efaninefabil
Adâncul, de necercetat, singularul său nume.