e seară... aștept autobuzul.
privesc adolescenții. se sărută.
se îmbrățișează, închid un w.
e seară prin inimi de urme,
ajung lângă pădure...
și ceasul se sparge brusc.
rămân cu zăpada din plâns,
ating rădăcina unui valentine,
mă respir oblic și strig umbrele.
ele îmi amintesc că e seară...
și zâmbesc, parcă-l văd pe Denis
cum scrie inimi de propoziție...
care a fost cea mai frumoasă? ultima.
un cântec se aude dintr-un pom înflorit.
și asta mă face să uit că e seară...

12 februarie 2010, 18:18