mă înspâimântă zilele cu cod portocaliu
ca o haită de lupi care urlă la lună
așezați în cerc
cu trupurile încordate
și ochii injectați
de foame
vânturi puternice aproape nebune
plimbă omătul prin aer
și-l lasă pe drumuri
în troiene și ger
prin care nu mai treci
noi rămânem vinovații blocați
condamnați așteptând ghilotina
într-o piață goală
de mulțimi
în dezolare
Apoi ne solidificam în ore și zile
în dezinteresul
insolent
uitați ca un
mormânt
fără cruce