Mama-îi spuse la Scufiță: să te duci la bunicuța

Să îi duci niște merinde că-i bolnavă sărăcuța,

Dar să n-o iei prin pădure căci lupul te poate vede

Chiar dacă îl întâlnești, draga mamei, nu îl crede!



Fetița cu-a ei scufiță, roșie și-mbujorată

Coșulețul pentru bună îl și pregăti îndată.

Îi vom pune azi în coș niște vin și turtă dulce

Du-te fuga să îi duci, înainte să se culce.



Ea plecă cu coșulețul prin pădurea cu surcele

Uitând sfatul mamei sale, la cules de floricele.

Dar unde-ai plecat Scufiță, o-ntrebă lupul șiret?

Apăruse pe furiș, tupilat dup-un boschet.



Eu mă duc la bunicuță că e tare bolnăvioară

Iar dacă nu plec acum, o s-ajung la ea diseară.

Dar ce ai în coșuleț că miroase-așa frumos!

Și îmi e și tare foame... Ba nu te atingi de coș!



O-mbie la flori frumoase, să rămână cască-gură

Dar un plan îi încolți să o ia pe scurtătură.

Ajungând la bunicuță, fără rușine și frică

O-nghiti și îi luă locul, deghizându-se-n bunică.



Cioc-cioc-cioc, la ușă bate. Bunicuțo am venit!

Dar intră, este deschis, scuză-mă c-am răgușit!

Vai bunico dar ce ochi, mari, urâți și bulbucați

Și gura așa ciudată cu dinți negri și stricați!



Ochii i-am ca să te văd, fără ochelari mai bine

Însă gura îmi e mare să pot să te-nghit pe tine!!!

Și zicând lupul așa, pe Scufiță o înghite

Cel ce-a spus povestea asta, chiar așa e, nu vă minte!



Vânătorul iscusit vrând s-o vadă pe bunică

Îl găsi pe lup în pat sforăind fără de frică.

Pe burtă l-a sfârtecat și le scoase pe-amândouă

Știu că e poveste veche, dar știți voi alta mai nouă?