Visul e o poezie, aparte,
care vine de sus, de foarte de sus.
O scriu Îngerii căci Dumnezeu nu scrie poezie - o aplică.
Eu o primesc ca un țurțure de gheață
și cum mai mult de atâta nu pot fi
o recit, la întâmplare... sau nu.

Visul e o poezie care mă sperie...
Are simboluri, are destin,
are o muzică plăcută, a sferelor.

Când se apropie dimineața
un curent lăuntric mă trece...
un fior ezoteric îmi dă sens.

Azi dimineață m-am încălzit,
în mâna unui copil,
lăcrimând.
Îmi recitam poezia căci altfel
mureau oamenii.

Copilul îmi zice:
- De ce nu te temi țurțure de gheață?
În mâinile mele te topești cu fiecare clipă care trece.
- Tocmai de aceea! îi răspund.
Tocmai de aceea!...