Partea I-a
Preludiu

Într-o lume-așa neroadă
Bântuită de scandal,
A-nceput de mult să cadă
Cântecul sentimental.

Astăzi, lumea bine știe
Că-i singura bijuterie,
Cel cu cântece gingașe
Ce dă emoții uriașe.

Texte și pretexte

Aveam nevoie de trei muze
Să-i fac trei strofe de talent,
Mi-era destul-suficient
Dar, mi-au venit un regiment.

Astea nu-s conspirative
Nici bătrâne sau cu toane,
Ele-s supersenzitive
Generoase și spontane.

Una m-a rugat discret
Azi te vreau mult mai poet,
Eu astăzi vreau ca să ascult:
"Tangoul ăla de demult."

Cu șoapte în surdină fină
Într-o feerică grădină,
El face și din căpcăuni
Oameni mai drepți, oameni mai buni.

Îți dă ce-ți trebuie ție,
Voce de aur evident,
O mare plină de talent
Din eterna-i modestie.

Epilog

Îl țin aproape pas cu pas
Că altceva nu mi-a rămas,
Ba într-o zi o să-i și spui
Că eu mă duc și tu rămâi.

În acest nou început
Îi dau o strofă de salut,
El nu e un artist banal
Ci un artist sentimental.

Partea II-a

Vino prin grădină ca să găsești
Flori în luminișuri rare
Nestemate princiare,
Nu aer îmbâcsit de București.

"Dacă vii"

Dă-mi iubito, dă-mi un semn
Că n-am inima de lemn,
Nu-mi cere gir pe vecie
Pe ciornele-mi de poezie.

"Dacă stai"

Stai cuminte, nu pe jar,
C-am să-ți dau un pic de har
Și nu o să-ți pun cătușe,
Lasă cheile în ușe.

"Dacă pleci"

Dacă pleci, anunță-mă
Să nu-ți termin poezia
Și să nu-ți plătesc chiria,
Eu îți spun doar…iartă-mă!