cântă gura cu strugăreață
cântă neîncetat deși nimeni
n-o ascultă în afară de mine
și de pătura ce se zbate
din când în când deasupra
somnoros mă prăbușesc
din vocea sa
ținând de mână barajul ros
de șobolani și de oameni
ne izbim de apa rămasă
și de barba lui Ted Berrigan
un ogor cu miros de tutun
și cu gust de cafea
îi aud strigătul de bucurie
mulțumesc doamne pentru pielea
ce mă va încălzi iarna aceasta
geroasă
când îi ajung în colțul gurii
îmi șoptește atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
"în ciment o turturea o turturea
în ciment" o tur tu rea și tace
iar în momentul acela
se albește sub noi tot pământul...