Mi-s mâinile înghețate de al tău dor,
cuvintele rod, cern speranțe
natura magică mă strigă
în lumea ei mă alint pe un nor.

Te-aș ridica aproape ochi -ți sărut
culori de stele -ți sădesc
pe sufletul îmbobocit
pe trupul păduri dispărut.

Din cer curg cascadele nervoase
înfășurat în fulgi un înger se distrează
aruncă mici mărgele de zăpadă
dar pe pământ par schimbăcioase.

Zăpada se topește când îngerul zâmbește
se prind copaci să înmugurească,
ghiocei prind aripi sub zăpadă
natura fermecată iubește.

Cu îngerul de mână aștept...