Ghiocel prea bine știe:
Va fi ziua mamei sale –
Dar întreaga bucurie
Iute se preface-n jale:

Vai de mine și de mine,
Prinse a se căina,
Chiar nu am găsit la nimeni
Ce-și dorește mama mea!

Ieri a fost prin lumea toată,
După un cadou de soi,
Azi, c-o față supărată
S-a-ntors, bietul, înapoi.

Doar o zi mai am, atât!
Sigur nu îmi va ajunge!
O să-i dau ceva urât!
Iar mămica mea va plânge!

Însă mama îl vedea
Cum se chinuie,-n ce fel,
Și în taină-l inspira
Pe micuțul ghiocel...

Astfel că, după o noapte
De nesomn, de griji și vis,
Lângă cana lui cu lapte,
Pe-un plic alb, cu verde-i scris:

“Pentru mama, care știe
Că sunt numai un pitic
Și-o iubesc la nebunie,
Chiar de n-am să-i dau nimic.”