Ioana Maria sunt dimineți tulburi
când ceva rău trebuie că s’a întâmplat în lume
nori obositi și murdari acoperă cerul
și păsările trec prin aer,umede.


Într’o astfel de dimineață Ioana Maria
după ce toată noaptea cerul fusese sfâșiat de fulgere
și eu de ghiare lăuntrice, ascuțite și fără milă
am venit la tine și ți-am spus :
e un lucru în lume Ioana Maria
pe care numai tu trebuie să-l știi
ca și plânsul acestei dureroase dimineți.


Tu ai ascultat Ioana Maria
erai atunci frumoasă și tristă
și plângeai încet
pentru acelaș lucru.


Și când am eșit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul
murise în dimineața aceia atât de chinuită ;
și noi eram triști și plânși Iona Maria
și pentru prima oară prieteni ;
mergeam pe străzi îmbrăcați în fulgarine
și tu aveai în mână un buchet mare de liliac.


Era o dimineață de primăvară, Ioana Maria.