Sculptorul orb

Lupii verii nesătui
Mișună că sunt destui
Vârful crestelor abrupte
După pradă să se-nfrupte
Într-o țară-a nimănui

Versurile dintr-o strofă
Urcă scările în top
Dar și-n fiecare strop
Te pândește-o catastrofă
Ori din umbră un ciclop

Cu ciocanul și cu dalta
Parcă-alergi dup-o statuie
Care e și parcă nu e
ÃŽn muzeul de la Malta
Bine potrivită-n cuie

Dintr-un bloc amorf de piatră
L-am văzut pe sculptor orb
În vârtejul unui sorb
Pe când câinii nopții latră
Când se-apropie un corb

Fulgerele se țin lanț
Iar cioplitul e o taină
Armonia, doar o haină
fericită. Un bilanț
Pe o frescă din Bizanț