Zilele se-nscriu,
Lungi pete de cerneală,
Pe degetele scribului
Anonim.
E vară-n plăsmuiri,
Iarnă-n gânduri,
Vierme-n obsesii
Și galben, portocaliu
Chiar roșu
Codul nefirescului
Mereu în căutarea
Sinelui pierdut…

E atăt de negru,
De noapte și…
Veșnică eclipsă
Atunci când,
Eludând lumina,
Te-ngropi în disperare
Ca într-o pătură
Caldă cu promisiuni
Tandre și iubiri sperate…


Investești, la început cu
Ambele mâini,
Apoi prețăluiești cu…
Doar câteva degete
Trăgând cu ochiul,
Sceptic la preziceri,
Temător la presimțiri
Și abandonat în știri
(Conștientă-inconștiență).

Îți dedublezi disperarea în
Scrumuri etnice și
Realități virtuale –
Fum, doar fum
Și una și cealaltă.

Orice cuvânt e dresat să
Muște ochiul,
Asmuțit la grămadă,
Pierdut la zaruri și
Trișat la masa rotunda,
Orice-ntâmplare
Se pârpălește lent
În atâtea focuri
Până se alege praful sau
E uitată sub cenușă.

Singur, șarpele,
Încarcerat la sol, străbate
Realitățile mondene,
Imperturbabil, sinuos,
Lăsându-și pielea,
Amanet de zile negre,
“Manșon ispititor”
Pentru gheare de vultur…