poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-31 | |
în noapte
mă adunam în mine ca să mă încurajez spunemi povești ca pe vremea bunicilor cu zmei alungați de vântul bun din pietrele voinicilor cu Ilene-Cosânzene făcute snop de grâu în calea secerătorilor cu boabe de mărgăritar ascunse în cuiburi de păsări pentru ca a doua zi copiii să le găsească în joaca lor și să-și încingă cu ele cântecul nevinovat mă tulburam însă văzând că în mine se așternuse de mult tăcerea că obosisem sub povara necuvântului mi-am trecut îngrozit mâinile peste fața adormită și în spaima mea nedeslușită am alungat rând pe rând halucinațiile gândurile zburau lăsându-mi insula pustie bântuită de furtuni bolnave ce aduceau cu ele neînțeles iz de armonii orientale - cine știe când se rostogoliseră seraiele turcești peste ele mirosea a țipăt de fecioare prihănite a sultani doborâți mișelește de pumnale a palate trecute din mână în mână a cai pierduți în bătălii, a sudoare de iarbă și flori a lumânare aprinsă și a păcat greu ca pământul iar eu plângeam sub ruine cu oasele făcute fluier în vânt doinind a jale lângă străbuni mâ legănam în bocet cu toți chinuiții soartei ce se pierduseră în van fără spor fără izbândă odată cu mâinile de înecați cu copiii rămași fără laptele mamei cu îndrăgostiții înșelați sinuciși lângă melodia neterminată cu eroii zdrobiți de plină viață cu tot ce a sufeit cu toți infirmii războaielor cu orbii mirosind a noapte adâncă și veșnică înduram alături de întreaga fire năpădită și întreruptă în cursul ei firesc odată cu mine agonizau păsări flori născând în sânge de muguri cărnuri vegetale ale unor adormite păduri virgine căzute în răspântia fantasmelor râuri aproape secata în matca lor nisipoasă fiorul unui vânt-complice îmi alimenta și mai mult coșmarul din tunelul ființei răsuflarea mi se oprise sugrumată de spini otrăviți și ascuțiți de călduri toride în carne mi se adnaseră munți de fum ardeam ca un rug al osândei de a cârui vină nu știa nimeni probabil că nici nu era vină ci doar o închipuire suferindă ca o stârpire de vis...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate