Naști zâmbetul la răsăritul lunii,
Chipul e rumen in calmul efemer,
În umbra noptii te-nvălui in mister,
Ochii sunt furia si nelinistea furtunii.

Zambilă tandră cu parfum de crin,
Magia ta m-aruncă în robie
Iar spnii tăi roșesc în carnea-mi vie
Mă-mbat cu-al tău dulce venin.

Pe-aleea ce mă duce spre iubire,
Te desenez cu fiecare pas.
Aștept conturul tau să prindă glas,
Să îl îngân până la nemurire.