Fier înroșit căzând pe locuri arse
Te caută-n durere, găsește-te-n neant
Scrie și iarăși scrie noi liste pătimașe
Dezmiardă dacă poți , și-ai mâinile gingașe
Și-ți este mângâiatul suplu și vibrant

Forează-mă cu greu, în suflet ca în stâncă
Și-apoi zâmbește când erup precum un zăcământ
Dar nu te repezi, mai ai răbdare încă
Lasă să vină clipa, chiar dacă clipa-i lungă
Căci prin lungimea ei ne satură de jind

Întinde-ți mâna s’ascundă sânii plini
Ferește-te de ochii ce te privesc pătați
Ma’nchină cu răbdare, fără să spui amin
Durerea fă-o dulce, dulceața fă-o chin
Când mă dictezi pe lista amanților uitați

Și fugi, fugi, fugi, dacă fugirea-i totul
Sau doar ramai , dacă mai ai de spus
Nu mă mai cauta, de nu-mi poti prinde postul
Nu te mai rostui de încă nu-ți știi rostul
Căci nu e rasarit de vezi mereu apus

Cu vocea tot mai spartă, nu- ți voi cânta din nou
Nu voi putea ascunde pianul că-i stricat
Deci nu ma mai striga de-acolo din cavou
Cu strigatul tardiv, golit de libidou
Ce sună a durere, golire și uitat.