Am scris despre tine, ca să-mi aduc aminte de mine
De bine am scris, din toate câte, cele, ce mi-au surâs printre sprâncene
Alene, deși nu mi-e lene, depăn amintiri, în singurătatea unei priviri, îndreptate
În sine-mi, apoi mă întorc la tine, când iar te vei juca cu mine
Bine, mi-e bine lângă tine, lângă tinele din mine
Adică tu, la mine în minte, unde vii atât de repede, când te chem în cuvinte
De bine am scris, ca atunci când necazurile m-ar fi cuprins
Sorbind cerneala căzută din pix, în mintea mea, unde n-am să uit
Ca să nu te pierd, așa doar gândind aș putea să te cuprind
Când mi-ar fi ziua amară, mă strecor în minte iară
Unde am să mai râd cu tine, bine mi-e în sine
N-am să uit ca nu cumva, să te pierd din mintea mea
Să te îngrop într-o uitare, amintirile bătrâne să se gate de înmormântare
Of, ce gânduri ticăloase, te-au făcut să plângi, să nu te alungi
Din mintea mea, de acum nebună ce abia te ia de mână
Nu-mi ajung zilele-n silă, ce-mi târâră așteptările cât putură
De-aș mai pune și amicii, ce-mi promiseră belșug în toate, iar acum sunt gata moarte
Doar tu în sine-mi mai aștepți, te pândesc să nu regreți
Mai aproape lângă tine au ajuns ale mele suspine
Vei vedea ce povestindu-ți, de ale mele griji preapline, ce se revărsau spre tine
Dacă am să uit, și-am să te pierd, și să nu te mai găsesc vreodată
Aș aștepta în mintea-mi goală și secată
Aș poposi de fiecare dată, acolo unde te-am văzut ultima dată
Atâta minte aș vrea să-mi mai rămână
Să te aștept în mintea ce-i demult nebună
Bine mi-e iar lângă tine, chiar în trup de-ai fi cu mine
Eu n-aș ști, căci mintea mi-e nebună, iar amintirile nu se mai adună
Ne-am întâlni în mintea ta, să fim iar împreună
Să mă aștepți în sinea ta cea bună
Atâta amintire aș vrea să-mi mai rămână