ca de obicei e o toamnă în care plouă fără sfărșit
nu mai am corp de o săptămână
nici vechile dureri de cap nu mă mai supără
doar că mă simt penibil fără o piele

încetarea aceasta din viață are gust de lavandă
ca și parfumul cu care mă dădeam dimineața
și totuși pe-afară e un miros fin
de cadavru fraged
e o stare de libertate amară

scormonești în pământ cu o necredință acerbă
neștiind nimic despre învelișuri
va fi o movilă proaspătă peste movila mea

în jurul meu o să crească un gard viu o cicatrice
continuu să fiu o prelungire a minții
o iederă





(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)