poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-17 | |
Virtutea de a fi om se răsfață singură
atunci când constată că este văzută. Cine o consideră drept calitate, se înșeală. Virtutea de a fi om este în același timp o cerință și o ofertă, o poartă deschisă tuturor spre lumina pe care o văd doar cei cu inima curățată de dorințele infectate cu iluzii. Omenirea a devenit o imensă oglindă în care aparențele strălucesc năucind sufletul. Agonia zilelor călătoare impregnează asfaltul drumului, ales în noi de fiecare, cu un amestecat viu, plămădit în suflet din virtute cu sudoare. Dacă nu nădușim, dacă nu o strângem între dinți, virtutea de a fi om, chiar dacă nu dispare, se ofilește o dată cu fluturii care mor când plouă, ori se ascunde dincolo de privirea curioasă, cercetătoare și atunci întrebările adunate-n în snop putrezesc pe un câmp, mângâiate de razele soarelui, fără ca cineva să le mai acorde atenție. Cine are nevoie de întrebări fără răspuns, cui îi pasă de fluturii răpuși de lacrimile ploii, când toți ne îndreaptăm privirea spre curcubeul ce se deschide deasupra orizontului și este ce mai frumoasă iluzie? Și câți dintre noi își doresc ca sufletul lor să treacă puntea arcuită asemeni curcubeului peste tot ce am transformat cu mintea în noroi?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate