poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-15 | | Ma-ntrebi de ce ma poarta pasii in fiecare zi spre nicaieri, De ce in fata la vitrine stau ore-ntregi fara un rost, De ce nu-mi dau si eu ca omul, despre nimicuri vagi pareri, Sau daca retraiesc impresii ce vor veni sau au mai fost. Nu am raspuns in seara asta, orasu-ntreg este-agitat, Desi eu cred mereu ca pasii, nu vor gasii vreodata-un drum, Sfioase chipuri din vitrine cu gesturi vii ne-au salutat, Si ne-au lasat s-alegem drumul pe trotuarele cu fum. Din doua-n doua strazi rasuna ecoul pasilor pierduti, De parca-am fi-ntro mare sala, fara ferestre, fara usi, Cu ziduri poleite-n stele si umbra anilor trecuti, Pe-aceleasi trotuare triste intrun oras cu spiridusi. Incearca sa ma tii de mana, imi este frica fara tine, Pe undeva-n oras e noapte si trotuarele sunt reci, Si nu lasa sa-mi fie viata o umbra-n fata la vitrine, Sperand ca, poate intro noapte vei incerca si tu sa treci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate