Ca Luceafăr dintre stele
Te-ai coborât pe-acest pământ
Și în versuri de iubire
O altă lume aducând.

Ne-ai lăsat ca moștenire
Versuri dulci și pline toate
De-o mireasmă de iubire
Ce-ai simțit-o pân' la moarte.

Ai înțeles ce-i iubirea,
Ce e viața însingurată;
Ai știut că fericirea,
Va fi ea, dar numai moartă.

Þi-ai predat a ta trăire
Dragoste-i și țării tale,
Fără a fi-nțeles de nime
Și lăsat cu nepăsare.

Ca Luceafărul de rece,
Fost-au cei ce te-au umilit,
Închizându-te-n ospice
Zicând că ai înnebunit.