urc pe tăceri treaptă cu treaptă
și tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai așteaptă,
nimic nu mai e ca-nainte.

urc pe tăceri solitare
și tu cobori din mansardă,
îți vorbesc în cuvinte barbare
și tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nșală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
și tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pmânt,
când urcam spre paradis.

2008