poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-13 | |
Singurătate
Pulsează în mine un boboc Neudat și ne’ncălzit, Ca un prunc uitat la o ușă străină, Ca o carte nedeschisă încă… E ca o conștiință bolnavă De o febră a simțului Care numai cu o privire Se poate vindeca. Arid și rece e terenul sufletului În care se naște înfrângerea Durerea și uitarea… Cine-mi poate da o lacrimă ? Cine-mi poate da un strop Din căldura inimii lui ? Numai așa va înflori înlăuntrul meu Verdele cărării pe care Ar trebui să merg. În labirintul în care N-am reușit să-i cunosc ieșirea Dar ca un orb la colț de stradă Mai bâjbâi printre culoare întortocheate Și pun în gând o cifră Pentru fiecare pas al singurătății. Dorina Enuică CEI CE NU CRED Să crezi în frunza de mesteacăn Când viscolul pomii-i dezbracă, Să speri că stârcii albi mai vin Pe ramuri goale cuib să facă. O lacrimă să cadă seara, Peste gândul rău al zilei Si clepsidra să se spargă Doar din ruga nefirească A durerii și a milei. Golită inima de vlagă, De iubire și de spaimă, Să cuprindă-n sânge negru Doar un fir în rădăcina De renaștere și faimă. Vor ieși ca din cenușă, Pentru alții, pentru ei, Alte ore, griji și temeri Pentru cei ce nu vor crede Nici în vise sau onoare, Nici în legi și nici în zei. Dorina Enuică
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate