Spune-mi tu, Lună plină
Și voi stele strălucitoare
Pe calea de lumină
Vre-o copilă, văzut-ați oare?

Spuneți voi, nori de ploaie,
Prin ale voastre negre cărări,
Prin lungile șiroaie,
Nu a trecut în zbor iubita-mi?

Voi păsări călătoare
Ce călătoriți din țară-n țară
Nu a-ți văzut în zare
Un suflet tânăr, de fecioară?

Dar tu Mare curată
Pe ale tale întinse ape
N-ai văzut o fată
Trecând, cu lacrimi mari pe pleoape?

Atunci ca pe un nebun
Cu toții m-au privit odată
Și oprindu-se din drum,
Ei mi-au răspuns pe dată:

"Tu biet călător ce ești,
Amorul ce tu-ai pierdut acum
E-n palatele cerești...
Mai bine te-ai întoarce din drum."

M-am întors, dar n-am uitat
Privirea-ți blândă de fecioară
Și nici chipul tău curat
Ce îl visez seară de seară.

Gura Humorului, 2003