poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-09
|
aveam peștișori aurii și ei circulau de jur împrejur,
într-un bol, pe masă, lîngă draperiile grele care acopereau priveliștea ferestrei și mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toți cît mai fericiți, mi-a spus, „fii fericit Henry!” avea dreptate: e mai bine să fii fericit dacă poți dar tata continua să o bată ca și pe mine de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce se înfuria în rama lui de 6,2 picioare fiindcă nu putea să înțeleagă ce îl atacă pe dinlăuntru. mama mea, biet peștișor, dorind să fie fericită, bătută de două-trei ori pe săptămînă îmi spunea să fiu fericit: „Henry, zîmbește! de ce nu zîmbești niciodată?” și atunci zîmbea să-mi arate cum și era cel mai trist zîmbet pe care l-am văzut vreodată. într-o zi peștișorii aurii au murit, cu toții, pluteau pe apă, pe părțile lor laterale, cu ochii încă deschiși și cînd a ajuns acasă tata i-a aruncat la pisică acolo pe podeaua bucătăriei noi ne uitam la mama zîmbea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate