Știți, poezia e ca un dans
Dacă poți să-i faci un pic de balans,
E ca un întins șevalet,
E ca și cum ar fi...nepictatul portret.

Nu mă credeți? Vă rog încercați,
Puneți pe foaie o literă marți!
E ca un fel de joc sau un fel de noroc,
Dacă poți s-o așezi pe singurul loc
În care măiastra își are soroc.

Și chiar se mai spune că-i făcută anume
Să cânte arcușul, să cânte pe strune,
Dar nu încercați doar pentru că-i marți
Poemul etern să îl completați,
Va fi ca un joc ce vreți să-l trișați!

Și dacă nu știți ce să puneți pe foi,
Să nu vă gândiți că e marți sau e joi!
Ea vine încet, încet ca un sloi,
Sau fulgere mari trăznite din noi,
Ea poate să vină și marți, chiar ș-apoi...