S-a ofilit si iarba, iar malul se darama,
Involburate ape rapesc al meu trecut,
De fruntea unei zari un fulger se sfarama,
Topindu-se cu ploaia in alt necunoscut.

Si tot ma-ntreb, de ce mai ard in valuri,
Corabiile noastre pe care n-am urcat,
Daca n-au ancorat la subredele maluri,
Unde singuratatea din lacrimi ne-a furat?

Patate de-ntuneric cad fulgere intruna,
Si-aevea printre salcii vad umbre cum se frang,
Cu mine s-a rupt malul si nu ti-am intins mana,
Sa-ti ravasesc tacerea si palmele sa-ti strang.

As vrea sa nu mai ploua,sa stam din nou pe mal,
Salbatic sa ma strige din departari un sfant,
In taina unui gand sa ma loveasca-un val
Si sa-mi brazdeze fata fuioare mici de vant.