Ce plăcere minunată
E în Cișmigiu pe lac,
Barca lină, fermecată,
Ne conduce după plac.

Deși apa e cam rece
Și miroase puțintel,
Mirosul ei însă-ți trece
Când ai bani în portofel.

Ici și colo câte-un pește
Tot de dragoste vorbește,
Iară broscoii toți în cor
Declară broaștelor...amor.

Un broscoi amfitrion
Prins la gât c-un papion,
Amețit de sărăcie
Vinde spații cu chirie.

Greierii ne dau târcoale
Sobri și aristocrați,
Ne fac nouă protocoale,
Nouă, celor invitați.

Licurici simandicoși
Plini de toane și fițoși,
Ne-aduc marea feerie
Luminează în prostie.

E-o superbă feerie
Ce e luminat-aici,
În cote de simpatie
Aduse de licurici.

Gâze mici și subțirele
Curioase, când și când,
Protestează rând pe rând,
Nu vor ritmuri de manele.

Brotăcelul singuratec,
Boem și flăcău tomnatec,
Are-o singură problemă
Caută mica sirenă.

N-a găsit-o-n loc precis
Și-a imaginat-o-n vis.
E stilat, cu maniere
Dar, visează la himere.

Pițigoii din grădină
Ne cer taxe pe lumină,
Șeful lor, un cap pătrat
Vrea consum pe kilowat.

Un cocostârc urât, banal
Ce ne-a dat amplasament,
Ieri ne-a spus așa discret
Că e șef la personal.

Face multe scufundări,
Blând, încrezător și tandru,
Muncește ca un scafandru
E sătul de căutări.

E incult și lumea știe
Că "nu știe geometrie,"
El nu a înțeles atunci:
Sirene sunt în mări adânci.

Șofer de trotinetă pe morga
batracienilor

Un șofer de trotinetă
Încrezut ca o vedetă,
Face-un accident banal,
Cap în nori, sentimental.

Și un țânc cu mucii-n freză
A emis o ipoteză,
Ãsta nu este șofer
O să aibă cazier.

Unii spun că-i cam naiv,
Sigur, nu fără motiv,
Cred că e în două părți
Cară doar broscoii morți.

Notă
Lucrarea de față are primele trei
strofe preluate de la un autor necunoscut,
pe care le-am extrapolat cu restul
strofelor mele.