Ce plăcere minunată
E în Cișmigiu pe lac,
Barca lină, fermecată,
Ne conduce după plac.

Deși apa e cam rece
Și miroase puțintel,
Mirosul ei însă-ți trece
Când ai bani în portofel.

Ici și colo câte-un pește
Tot de dragoste vorbește,
Iară broscoii toți în cor
Declară broaștelor...amor.

Un broscoi amfitrion
Prins la gât c-un papion,
Amețit de sărăcie
Vinde spații cu chirie.

Greierii ne dau târcoale
Sobri și aristocrați,
Ne fac nouă protocoale,
Nouă, celor invitați.

Licurici simandicoși
Plini de toane și fițoși,
Ne-aduc marea feerie
Luminează în prostie.

E-o superbă feerie
Ce e luminat-aici,
ÃŽn cote de simpatie
Aduse de licurici.

Gâze mici și subțirele
Curioase, când și când,
Protestează rând pe rând,
Nu vor ritmuri de manele.

Brotăcelul singuratec,
Boem și flăcău tomnatec,
Are-o singură problemă
Caută mica sirenă.

N-a găsit-o-n loc precis
Și-a imaginat-o-n vis.
E stilat, cu maniere
Dar, visează la himere.

Pițigoii din grădină
Ne cer taxe pe lumină,
Șeful lor, un cap pătrat
Vrea consum pe kilowat.

Un cocostârc urât, banal
Ce ne-a dat amplasament,
Ieri ne-a spus așa discret
Că e șef la personal.

Face multe scufundări,
Blând, încrezător și tandru,
Muncește ca un scafandru
E sătul de căutări.

E incult și lumea știe
Că "nu știe geometrie,"
El nu a înțeles atunci:
Sirene sunt în mări adânci.

Șofer de trotinetă pe morga
batracienilor

Un șofer de trotinetă
Încrezut ca o vedetă,
Face-un accident banal,
Cap în nori, sentimental.

Și un țânc cu mucii-n freză
A emis o ipoteză,
Ãsta nu este șofer
O să aibă cazier.

Unii spun că-i cam naiv,
Sigur, nu fără motiv,
Cred că e în două părți
Cară doar broscoii morți.

Notă
Lucrarea de față are primele trei
strofe preluate de la un autor necunoscut,
pe care le-am extrapolat cu restul
strofelor mele.