nu știu
poate dragostea e
punctul de cotitură

între ultima zi în care
am mers la cumpărături
am dansat
am vorbit la telefon
am adormit ușor

și prima zbatere a zorilor
în care te-am privit
te-am așezat
studiat
reașezat

apoi m-am privit
și n-am mai văzut nimic
dinainte de tine

nu știu
poate dragostea e
linia mâinilor mele
conturându-ți numele
pe mașinile acoperite
de albul liniar

sau forma palmelor tale
niciodată aceeași

poate adâncul creionat
de lipsa ta

și podul pe care calc mereu
între două margini

m-am obișnuit să te știu acolo
ești tabloul pe care nu l-aș vinde
niciodată
compus din mine
în golul dintre două lumi

nu știu
poate dragostea e
spațiul
dintre noi

și întâia răsuflare
de după.