am ieșit pe stradă plouă ne-ncetat
nu mă vede nimeni și s-a-ntunecat
doar un câine leoarcă m-a intersectat
m-a privit pieziș și contrariat

am închis umbrela vreau neapărat
gândurile sumbre să scot la spălat
apa cerului pe creștet inundat
de tine de mine când te-am adăpat

șiroiește ploaia pe obraz fardat
lacrimi negre-n gene de ochi rimelat
pe chipul meu trist s-au amalgamat
un gen de face-paiting subtil tatuat

par mască de clovn în pas cadențat
cu un surâs scenic abil simulat
pictură abstractă de-un gând înrămat
visceral sentiment greu de-nclinat

chiar și sufletul meu bine claustrat
în a ta măiestrie s-a inveșmântat
pasiune vie m-a catapultat
trăind doar momentul scurtcircuitat

iar tot restul voit l-am abandonat
ca pe un ceaslov citit și uitat
erai pur și simplu al meu împărat
pe un piedestal singură te-am urcat

trufaș suveran căruia m-am rugat
visele în rime mi le-ai îngânat
cu dibace atingeri m-ai încoronat
ca pe o vioară duios te-am cântat

iederă ți-am fost la îmbrățișat
sorbindu-ți esența ce m-a îmbătat
răni vechi și adânci ți-am cicatrizat
vehement sărut și fidel aliat

mângâieri tandre am fantasticat
ore de iubire mult ne-am desfătat
furie energică de neegalat
părea o iubire cu adevărat

dar tu ai ales iar să fii plecat
univers aparte ți-ai arhitectat
pe mine doar ploaia azi m-a ajutat
udă ciuciulete mi te-am lepădat

limbi de ceas unite ș-un an nou a răsunat
într-o lecție de viață asta am învățat
să nu m-aștept să culeg tot rodul de-înfruptat
suflet liber de mă duc la pomul lăudat
chiar dacă în tot anul assai eu l-am udat