Demult –

În zilele de dinaintea zilelor –
Domnul A privit către Sine
În oglinda infinită a propriului Său intelect –
Și A gândit că este bine
Ceea ce A văzut.
Dar nu suficient de bine –
Dacă un asemenea lucru
Poate fi gândit.

Sau poate că nu era întru totul
Ceea ce vrusese să vadă -
Dacă un asemenea lucru
Poate fi presupus.

În urma acestei introspecții –
Deși acesta nu este cuvântul potrivit
A hotărât ca,
Universul un bob de orez –
ÃŽn palma Sa,
Să o ia de la început, să refacă –
Să schimbe,
Să reconstruiască.
Să Se reconstruiască –
Dacă un asemenea lucru
Poate fi conceput.

Evident, fiind Cel Care Este,
Acest lucru s-a petrecut –
ÃŽn mod natural,
Pe dată –
Dacă un asemenea lucru
Poate fi măsurat;
Deși nu fără oarecare trudă -
Dacă un asemenea lucru
Poate fi apreciat.

Când totul fu gata
Noul privi din nou
Către Sine –
Și Se văzu
Mai tânăr,
Mai puternic,
Mai vital,
Mai bun –
Reînnoit.

Iar din elementele Sale
Constituente –
Dacă asemenea lucruri
Pot fi imaginate,
Nu din greșeală –
Ci prin Voință
Mai rămăsese un strop –
Dacă un asemenea lucru
Poate fi cântărit.

Iar din acel strop,
Universul un fir de nisip -
ÃŽn palma Sa,
Făcu un lucru nou;
Pe care îl numi –
Dacă un asemenea lucru
Poate fi numit –

Om.