În suferința mea
am strigat către Tine.
Am încercat să Te prind
și să mă țin de divinitatea Ta.
Atunci și numai atunci,
sufletul meu
și-a amintit că exiști.
Atunci și numai atunci,
când necazul
a căzut asupra mea
ca o sabie,
am ridicat privirea spre cer,
spre scaunul îndurării
și am strigat
din fundul pământului -
unde m-ai împins
pentru a mă smeri
din pricina nelegiuirilor mele -
am strigat cu glas puternic
și cu nădejde:
"Îndurare!"
și Tu n-ai întârziat
să-mi răspunzi.
Slavă Þie!