Știi cum e să porți două lumi în tine
Știi cum e să-ți vâjâie capul
Și să crezi bizar că mai ai atât de puțin de trăit
Și în același timp atât de mult???

Poate că sunt mulți care știu
Dar tu cu siguranță ai uitat.

E ca într-un joc fără reguli
E ca dincolo de orice făgăduință
E un pic mai mult decât abisul
E pentru trăitori
Dar și artiști în același timp.

A răsărit soarele în parcare
Unde zăbovesc atâția turiști
Dar parcă din așa de multe raze
e cu una mai puțin.
Mă tâmpește asta …
În același timp cu crampele craniene

Mă zvârcolesc trăind al nopții vis uitat în așteptări depresive
Silabisesc cu gândul truverele apucături
Perna-mi ghimpi-i poartă-nțepător
Și la umbra porții cine șade?

E atât de puțin totul
Și-așa de prost îmi șade
Că-mi vine rău ...