Mergând singur pe-o cărare în noapte,
Purtând toate amintirile în spate.
Era cărarea fără sfârșit,
Ce ducea spre infinit.
Pășind pe mai departe,
Vedeam suflete moarte.
"Nu sunt primul pe-acest drum,
Au fost și alții, acum sunt scrum."
Mergeam cu privirea-n pământ,
N-aveam curajul să mă uit înainte,
În urmă nicidecum.
Mă simțeam înfrânt,
Puteam doar să plâng.
M-ai văzut plângând,
Ai început să fugi
Printre mii de fulgi,
La mine să ajungi...
Timpul te întrecuse,
Cu moartea venise
Totul se sfârșise...