Ai zis ca vrei să te sacrifici pentru mine?
Trebuie să-mi plivești amintirile înveninate,
fără să te rănești. Ai antidot nepăsarea.
Noaptea, să fii cu atenție mare,
pentru că îmi intră în pat insomnia
și nu pleacă de bunăvoie. Trebuie mângăiată,
liniștită, păcălită, până îmi lasă un vis și pleacă.
Dimineața mă descurc singur. Mă-mbrac cu speranțe noi,
mă-nchin vieții și salut cu plecăciune universul.
Ziua, ferește-mi privirea și auzul de tot ce nu-mi place
și zboară-mă în peisajele bucuriei de a nu fi singur,
ci mereu cu iubirea mea de acum .
În amurg, ieșim împreună la vânătoare de iluzii,
dar cu mare atenție, să nu ne frigem.
Unele ard inimile prea intens.
Le recunoști după strălucirea ochilor.
Târziu, seara, trăim iubirea ca o adiere
de la aripile unui înger, tremurând șoapte și armonii celeste.
Și iar vine noaptea, dar acum ești cu mine.
Deci, tu trebuie să fii mereu în gândul meu,așa cum ne-am învoit,
iar eu te voi răsplăti sărutându-ți privirea.
Te mai sacrifici? Eu, da!