Eu nu mă joc cu stropii mici de ploaie,
Care mă cheamă dincolo de geam;
Și ei pricep că fata cea bălaie
Care-și dansa păpușile-n odaie,
Oricât ar bate, n-o să iasă neam.

Eu nu mămâmc zăpada mâzgălită
Ce se-așeza demult pe derdeluș,
Mă strâng în mine ca un cățeluș
Și tremur ca o divă otrăvită,
Căzută sub perdeaua de la duș.

Eu nu-nfior petalele uscate,
Le las să tremure în dimineți
Ce-aduc iubirea cea fără de șoapte,
Îmbălsămând în chiciură și noapte
O tinerețe, două tinereți...