|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Manualul fluxului intern 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-04 | |
Un clocot mă ceartă
Fiindcă l-am clocotit, cândva. Mă mir că-și mai aduce aminte. Eu... Îl logodisem cu uitarea, Și-l credeam căpătuit, așezat, Mulțumit că, odată răcit, Se poate odihni netulburat. De ce nu i-o fi priit tihna? Uitarea e atât de frumoasă... Și credincioasă, pe deasupra! Mă ceartă un clocot: Îl credeam , dar nu vrea să fie uitat. Mai vrea să fiarba, vrea.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
