iată-mă în mână cu pantofii
lipăind nesățios trotuare
iarna care stă să vină
mi-a golit obrazul de culoare

ce-am fost cum am fost nu țin minte
aburul din trup m-a îmbătat – sunt vin
peste care cerul varsă apă
să obțină șprițul citadin

mă preling sfios peste vitrine
viciului din mine îi cresc palme –
mă îndrăgostesc cu-atâta ușurință
de femeile frumoase din reclame

chiar cuvintele acestea – ia aminte! –
printre degete de nu le bei se scurg
și nerușinat așa cum îți e firea
vei scuipa cu sete în amurg

iată-mă în mână cu pantofii
lipăind nesățios trotuare
și cutremurat de frig mă cred
paseră ce a uitat să zboare